Fara sa vreau am intrat pe un forum ( portal cred sau port, ceva de genul) si am citit cateva postari. Postari care tineau de la prima ora pana noaptea tarziu, aceleasi persoane erau consecvente in alte scrierii. Criticau si cele mai mici aspecte, se simteau superiori. Observam ca luau lucrurile intr-un mod trist de direct, nu vroiau sa vada dincolo de fapte( Ex: domne' ce coafiura are astazi concurenta X, insa nu constientizau ca erau facute de niste Stilisti si ca nu alegeau ele coafura si multe altele asemanatoare). Aceste lucruri mi se par foarte triste, sa stai sa traiesti toata ziulica pe un forum si sa critici absolut tot. Te face sa te simti superior? Este educativ pentru tine? Sa nu ai satisfactii in viata aceasta, sa ai aceste frustrari care te imping sa fii rau si sa te hranesti cu satisfactie de pe urma unor oameni ca si tine sau de pe urma unor oameni care ti-ai dori sa fii, dar inconstient stii ca nu poti si nu vei putea niciodata si atunci ii contesti?. Oare tu esti perfect? Nu te gandesti ca de fapt acest stil de viata spune multe despre tine si de cate lacune sufletesti ai?
Ce ma fascineaza cel mai tare, este de cei care imi trimit cere de prietenie (imi trimit si mesaje pompoase) sau care imi dau Like si dupa aceea incep sa ma critice intr-un mod grosolan. Ma fascineaza pentru ca nu isi dau seama ca imi dau satisfactie ( desi ei sunt rai). Arat ca le pasa orice fac si orice spun, daca erau niste persoane ok si aveau o viata ok, ma ignorau, erau indiferenti fata de actiunile mele. Ei nu constientizeaza ca reprezint cineva pentru ei, chiar in unele cazul ma iau ca pe un model. Ca lipsurile lor si plusurile mele ii fac sa se simta inferiori si sa ma atace. Ceea ce ma valorizeaza si imi spune ca cel mai rau lucru este sa fii indiferent. Un om caruia nu ii place ceva sau considera ca nu ii se potriveste pe deplin, ignora, isi vede de ale lui, valorifica timpul in interesul lui si in dezvoltarea lui personala. Nu incepe sa incerce sa iti explice fabuland, fara pic de logica ca lucrurile nu sunt cum par. Normal ca nu sunt cum par fiecare privim prin filtrul mintii noastre, prin experientele noastre, prin istoria noastra personala. Cu cat acestea sunt mai neplacute si neconstientizate, ne duc la fabulatii.
Ma fascineaza sa stai pe internet si sa traiesti in locul altora, in loc sa-ti traiesti tu propria viata! Se pare ca uitam sa traim si sa alegem ceea ce este cu adevarat bun pentru noi!
Un motiv din care am parasit casa era ca imi era teama sa nu devin rau ( nu ca as fi bunatatea intruchipata), simteam ca nu mai sunt acelasi om bine intentionat cum am intrat. Rautatile din jur incolteau putina ura in mine, tot formatul parca imi inducea rautate, tensiune si stres. Este usor sa fii rau, invidios, complexat si sa ai o gandire ingusta. Iti trebuiesc multe calitati sa cauti partile bune in cei din jurul tau (pentru ca toti avem parti mai putin placute si daca esti focalizat pe ele, clar nu vei fi un om bun si fericit), sa oferi neconditionat, obiectul prieteniei sa fie unul nobil, o virtute, lipsit de dorinte mascate.
In urma calatoriilor din ultima vreme ( dupa ce am parasit casa) m-au ajutat sa imi spele usor gandrurile lipsite de speranta. Speranta ca oamenii de calitate exista... chiar exista! In fiecare calatorie am descoperit oameni care vad dincolo de cuvinte, care empatizeaza si care au un mare bun simt (unii au enervant de mult bun simt). Adica uneori ma simt prost cand unii ma trateaza exagerat de frumos, nu cred ca merit atat de mult. Chiar am plans pe drumul de intoarcere de la Constanta, in urma unor mesaje de ramas bun (mesaje care simteam ca reprezint ceva si ca sunt valorizat). Recunosc ca in acest moment nu imi cunosc adevarata valoare, este ceva vag in mintea mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu